Petra este o altă prietenă, de la azilul de bătrâni. Am ajuns să ne împrietenim, după ce, a doua oară când am vizitat-o, am găsit-o dornică de a vorbi, dar mai precis, de a-și împărtăși durerea. Era foarte tristă. "It's not funny"….

O altă după masă incredibilă a fost permanența explozivă din fața casei. Niciodată când ieși afară să te joci cu copiii, nu știi câți vor veni, dar în acea după-masă de 10 iulie s-au adunat ca albinele în jurul unei flori cu o poftă de joacă de nestăvilit. Ne-am jucat fotbal între băieți, fetele au sărit coarda și aproape toți au fost foarte curioși să cunoască familia Sarei. Distracția a culminat cu un tras de coardă în două echipe. Cel mai amuzant era că...

Încă de când am ajuns, am fost primit de țara aceasta cu multă căldură la propriu și la figurat deoarece, când am ajuns înSantiago, temperatura a fost de 30 de grade, iar eu aveam o geacă foarte groasă pe mine.
Totuși, când am ajuns în Valparaiso temperatura s-a schimbat la 23 de grade, căci oceanul Pacific…

Fiecare oră se termină cu un moment de dans liber, care e preferatul lor și trebuie să recunosc că și al meu, în care fiecare dansează cum vrea și bineînţeles, și noi dansăm cu ei. O dată, de-a lungul orei, un băieţel era destul de abătut și neinteresat când îi învăţam un cântec și nu părea prea impresionat de coregrafia pe care o făceam, însă la final…

Prin faptul că eu fac parte din Puncte Inimă, cei ce cunosc asociaţia văd de când intru pe ușă nu un străin ci un nou prieten ce e venit pentru a duce mai departe prietenia dintre ei și vechii voluntari. Acest lucru îi face să se deschidă încă de la prima discuţie și să se descarce de probleme împărtășindu-le cu noi. Uneori, tot ce e nevoie să fac este să bat la ușă, să accept o cafea și să întreb 'E, tutto bene?' (Și, totul bine?)…

Una dintre vizitele pe care le facem săptămânal, este la renumita groapă de gunoi a Dakar-ului, numită Mbeubeuss. Circa 114 hectare de gunoi, unde în fiecare zi 2200 de tone de deșeuri sosesc și sunt așteptate de o întreagă populație de aproximativ 2000 de persoane și 200 de copii pentru a culege, recicla, vinde tot ce poate fi considerat de valoare pentru a-și câștiga pâinea cea de toate zilele…

Casa noastră se află în cea mai populată zonă a Dakarului unde viața se desfășoară într-un ritm puțin spus aglomerat și alert. Străzile, afară de cele principale, sunt pături de nisip presărate cu gunoaie de toate tipurile, neexistând coșuri de gunoi aici. Casele și blocurile sunt lipite una de alta iar o cameră este acasă pentru multe familii de până la 5-6 persoane. Încă din primele clipe în care am călcat pe nisip, mi-am dat seama că trebuie să învăț să merg din nou…

La început comportamentul lor destul de ”sălbatic” mă făcea să încrucișez brațele, să-mi întorc privirea și să-mi îndrept atenția spre alți copii puțin mai docili. Într-o zi am realizat că nu am venit în Uruguay ca să-i iubesc pe cei care îmi sunt dragi, pe cei care mi-au căzut la inimă sau pe cei care mă iubesc…

V-am vorbit de câteva ori despre apostolatul nostru cu băieții cu care jucăm fotbal. Pare destul de contradictoriu a asocia cuvintele apostolat-fotbal-educație. Și totuși, aș vrea să vă povestesc un mic episod care mi-a adus multă bucurie. Despre un joc de fotbal - plin de pasiune debordantă…

Cea de-a două vizită e de fapt de ziua ei – de care a uitat și prin urmare s-a bucurat atât de mult de noi, de cântecele noastre (acompaniate de sunete de ukulele), de tortul mâncat împreună, de faptul că deși ne-am super înghesuit în jurul unei mese minuscule am umplut casa de entuziasm și bună dispoziție. Mereu se bucură să ne reamintească că…

Jesús a fost primul prieten pe care l-am vizitat în 20 august, când am ajuns în Villa Jardin. În timpul primei vizite, nu am înțeles nimic, dar am fost impresionat profund de vivacitatea lui Jesús, de entuziasmul său, bucuria și pasiunea cu care ne prezenta munca lui. La cei 82 de ani ai săi, făcea pâine în propria lui casă pe care mai apoi o vindea, pentru a putea trăi…

Jordan este cel mai mic dintre băieți, are 8 ani, și este puțin arhetipul băiatului romanelor de aventură a lui Charles Dickens. Foarte, foarte inocent, dar dornic să participe la tot ceea ce i se propune, mereu dă ascultare celor mai mari, puțin cu capul în nori, cu o condiție fizică bună, dar în același timp puțin fragil. Pentru noi, acest portret deja este o minune...

Fiecare dintre aceste persoane au facut parte din misiunea mea, povestindu-și povestea lor de viață, învățându-mă că fiecare moment, fiecare clipă din viață este foarte importantă…

…Vine pentru a-și umple sticla cu apă și pentru o ceașcă de cafea? Sau caută privirea de iubire care-i dă viață? Eu nu știu. Știu doar că îmi e tare drag, și privirea lui îmi dă viață mie…

De mic copi îmi plăcea să ajut pe alții și să fiu prezentă pentu ei, cu timpul această dorință de a ajuta a înflorit și mi-a deschis în sufletul meu acea dorința de a pornii într-o misiune care este încă destul de necuonoscută inimii mele.

Pentru mine a fost un șoc când am văzut aceste familii pe stradă cu fii lor. La început nu știam cum să mă împart, cum să le ofer ajutorul...