O altă privire

Extras din cea de-a treia scrisoare a Alinei, voluntară româncă care se află la Atena din octombrie 2022:

La prima întâlnire ne povestește cum a îndurat o viață plină de opresiuni din partea regimului comunist când a făcut facultatea în România la București (nu mă simțeam liberă, adesea eram urmăriți, cu greu ne procuram mâncarea), din partea unui soț infidel, statutul de refugiat într-o țară care ar fi trebuit sa fie o țară de tranziție (“Am rămas pentru că nu mai aveam bani să plec mai departe în Canada”) etc. Băiatul ei are 40 de ani dar e ca un copil mic și așa îl îngrijește cu multă dragoste și afecțiune. Invitată să petreacă Crăciunul cu noi a răspuns că nu vrea să-l lase singur și să se deplaseze cu el ar fi ca și cu un bebeluș, dar o face cu bucurie și nu cu înverșunare. Ea nu se plânge de nimic, ci ne spune cu un zâmbet larg că de fapt a rămas în Grecia ca să ne întâlnească. Și ne numește pe fiecare după numele nostru... prezența noastră, consolarea în fața acesteia, resemnarea în fața realității... stai să te gândești cât de puțin poate omul oferi. Dar ce se naște în sufletul omului care se simte iubit e o poveste – a noastră a fiecăruia în fapt.

Cea de-a doua vizita e de fapt de ziua ei – de care a uitat și prin urmare s-a bucurat atât de mult de noi, de cântecele noastre (acompaniate de sunete de ukulele), de tortul mâncat împreună, de faptul că deși ne-am super înghesuit în jurul unei mese minuscule am umplut casa de entuziasm și bună dispoziție. Mereu se bucură să ne reamintească că binele făcut în această lume nu e doar pentru aici și acum ci e pentru eternitate. Aș vrea să port și eu această privire, să înțeleg că disponibilitatea de a fi e de fapt căutarea Celui ce poate da valoare și împlini cu adevărat binele, altfel puținul pe care îl putem noi face va rămâne mereu fără însemnătate.