Extrase din prima scrisoare a lui Bogdan, voluntar român la Valparaíso (Chile):

Valparaiso, 15 aprilie 2024

Dragi nași, dragi prieteni și oameni buni!

Sper că sunteți bine!

Am avut o perioadă de acomodare foarte plăcută în Chile. Încă de când am ajuns, am fost primit de țara aceasta cu multă căldură la propriu și la figurat deoarece, când am ajuns în Santiago, temperatura a fost de 30 de grade, iar eu aveam o geacă foarte groasă pe mine. Totuși, când am ajuns în Valparaiso temperatura s-a schimbat la 23 de grade, căci oceanul Pacific este unul foarte rece și cu cât ești mai aproape de ocean, cu atât temperatura este mai scăzută, iar noi locuim la 2 minute de acest colos albastru!

(…) Au fost foarte interesante tradițiile pe care chilienii le au de Paște, și printre cele mai plăcute pentru mine a fost obiceiul de a face Calea Crucii în cartier, stațiunile fiind la casele anumitor persoane specifice din parohie, iar copii au fost costumați în personajele specifice care au participat la pătimirea lui Cristos. Am fost profund mișcat de faptul că multe dintre persoanele la care s-au făcut stațiunile au plâns. Din păcate nu am înțeles motivele, căci limba este o mare barieră momentan pentru mine, dar puteam să ghicesc că mulți au pierdut pe cineva în acel an, alții au suferit mult datorită bolilor pe care le au, iar alții au plâns pentru că demult nu îi vizitase cineva, cu atât mai puțin o întreagă comunitate, și câteodată sentimentul faptului că aparții de ceva te poate face să lăcrimezi fără să vrei.

(…) Vreau să vă fac cunoștință cu señora Luisa și fiul ei, Daniel! Ei locuiesc în cartierul nostru din Valparaiso și întâmplarea face că zilele lor de naștere sunt foarte apropiate, astfel că, de obicei, ei sărbătoresc împreună această ocazie, motiv pentru care nu am putut rata acest eveniment important. Am făcut un tort și am mers cu toții în vizită la ei, iar bucuria le-a fost foarte mare când ne-au văzut! Tot în aceeași locuință locuiește și Don David, care este soțul señorei Louisa, care a muncit mult timp ca marinar în armata navală chiliană, dar după ce s-a pensionat a dezvoltat niște probleme mentale și nu poate să aibă grijă de familie. De asemenea, señora Louisa are o problemă cu oasele și se deplasează foarte greu, iar fiul lor Daniel are autism, așa că niciunul dintre ei nu poate să facă multe pe cont propriu. Señora Luisa mai are alți 3 copii care muncesc și o mai ajută cu partea financiară a susținerii lor, dar numai un unchi de a lui Daniel le face vizite săptămânale pentru a aduce alimente și pentru a vedea cum mai sunt, astfel că de multe ori se simt singuri și abandonați, dar se bucură enorm când venim în vizită și vorbim cu ei și ne spun tot timpul că trebuie să venim mai des. Pentru mine a fost o bucurie mare să îl văd mai ales pe Daniel, care de obicei este inexpresiv, că dă din mâini de fericire și chiar râde când a văzut micul nostru tort cu lumânări!