Din România în Senegal
Extras din prima scrisoare a lui Mihai, voluntar român în Dakar (Senegal) din Mai 2023:
Salam Aleykoum ! Bonjour !
A trecut deja mai bine de o lună de la sosirea mea în Senegal, țara ospitalității, a teranga cum o numesc ei, și nu pot decât să mulțumesc Domnului pentru tot ce a binevoit să se întâmple. Mă bucur astfel, să pot împărtăși cu voi primele experiențe și cotidianul contrastant pe care îl trăiesc aici.
Am ajuns în Dakar, marți, 2 mai, într-o după amiază însorită unde am fost așteptat la aeroport de către Matteo (Franța) și Basilia (Mexic), voluntarii cu care împărtășesc această misiune. După aproape două ore de drum cu taxiul am ajuns în cartierul Cité Millionaire, comuna Grand Yoff din Dakar. Acasă ne așteptau Éphigénie (Senegal), Elisabeth (Austria) și Giovanna (Italia).
Casa noastră se află în cea mai populată zonă a Dakarului unde viața se desfășoară într-un ritm puțin spus aglomerat și alert. Străzile, afară de cele principale, sunt pături de nisip presărate cu gunoaie de toate tipurile, neexistând coșuri de gunoi aici. Casele și blocurile sunt lipite una de alta iar o cameră este acasă pentru multe familii de până la 5-6 persoane. Încă din primele clipe în care am călcat pe nisip, mi-am dat seama că trebuie să învăț să merg din nou, iar mersul nu privește numai umblatul ci și atenția la orice mișcă, întrucât mașinile, căruțele, se mișcă pe 2 sensuri imaginare, așa că grija pe care trebuie să o ai de a nu te izbi de ceva sau cineva este foarte mare. A te plimba aici, atât la propriu cât și la figurat, înseamnă a asculta și a găsi pulsul comunității, a dansa pe un ritm încă nedescifrat (complet) de mine.
Dacă peisajul urbanistic mi-a ținut ochii deschiși, zâmbetul mi l-au deschis copiii, care sunt prezenți pe fiecare stradă a cartierului, jucându-se fotbal sau orice alt joc care nu implică un ecran. Este o mică călătorie în timp, să revăd, să aud și să intru, cu mirare în joaca de altădată. Din primele clipe de când am ieșit din casă, copiii vecinilor ne-au salutat și au venit să dea mâna sau chiar să ne îmbrățișeze, zicând toubab în limba wolof, adică om alb, european. Nu era stradă pe care treceam să nu aud acest cuvânt, alături de un salut și un zâmbet.
Aici spațiul individual aproape că nu există, peste tot unde calci este un potențial loc de tarabă, siesta sau rugăciune. Simțul comercial este suflul cartierului, de la tarabele cu mango și banane, până la cele cu lenjerie intimă și diverse prăjeli, toate stând în aglomerația, praful, soarele și muzica senegaleză.
Societatea de aici este preponderent musulmană, iar simțul religios este prezent și respectat pentru toți, atât musulmani cât și creștini. Astfel, moscheile cât și spiritul de rugăciune sunt prezente în toate elementele descrise anterior. Găsești câte o mică moschee la fiecare intersecție, cum sunt la noi micile bisericuțe ortodoxe de cartier. Lângă moschei se află multe oi și capre, care sunt crescute pentru diverse sărbători musulmane și bucuria măcelarilor.
O imagine, în treacăt, care m-a marcat într-una dintre primele mele vizite la prietenii noștri de aici, a fost pe balconul unui bloc, un fel de hol interior comun pentru camere, unde un bărbat musulman se ruga pe covoraș, lângă el era o femeie care gătea iar pe ușa de lângă bărbatul care se ruga, era scris cu cretă: în această casă domnește Isus Hristos, Domnul și Regele Păcii. Tot acest tablou în mai puțin de 3 metri pătrați.
Programul unei zile tipice în casa noastră (care în mod evident, poate suferi schimbări): Ziua este în mod special articulată de vizitele prietenilor noștri din cartier, dar în mod solid susținută de o viață de rugăciune la care se adaugă viața de comunitate și organizarea acesteia ce cuprinde menaj, gătit, odihnă și studiu.
O zi tipică arată așa: 7h Sf. Liturghie/ 8h laude / 8h30 micul dejun / 9h diverse activități: adorație, studiul limbilor (în cazul meu, franceză și wolof), gătit, apostolat la groapa de gunoi sau închisoare, menaj… / 13h30 prânz / 14h30 siesta / 15h30 rugăciunea rozariului / 16h vizite în cartier / jocuri cu copii acasă la noi / 19h30 vespere / 20h cină /22h completoriul și noapte bună.
Misiunea noastră este simplă și concretă: aceea de a fi o prezență de compasiune și bucurie acolo unde este nevoie, în cartierul nostru. Mai precis, de a cunoaște realitatea prietenilor noștri și pe cât posibil de a (ne) împărtăși din ea, realitatea copiilor care sunt pe străzi toată ziua, iar părinții la muncă; a tinerilor prezenți în închisoare din diverse motive, care ne așteaptă cu bucurie aproape în fiecare zi de luni și joi și mai ales a prietenilor de la Mbebeus (groapa de gunoi) care trăiesc în niște condiții greu de imaginat, iar rămâne un lucru de mare valoare, care este demnitatea relației umane…
Ești interesat de misiunea noastră? Află mai multe aici!