Puloverul Albastru
Extras din cea de-a treia scrisoare a lui Călin, voluntar român în Buenos Aires (Argentina) din august 2022:
Aș vrea să vă mai prezint un prieten foarte apropiat și drag comunității, Jesús. A fost primul prieten pe care l-am vizitat în 20 august, când am ajuns în Villa Jardin. În timpul primei vizite, nu am înțeles nimic, dar am fost impresionat profund de vivacitatea lui Jesús, de entuziasmul său, bucuria și pasiunea cu care ne prezenta munca lui. La cei 82 de ani ai săi, făcea pâine în propria lui casă pe care mai apoi o vindea, pentru a putea trăi. Cu o istorie destul de complicată, ajuns în Argentina în urmă cu mulți ani, încă nu a obținut cetățenia și dreptul la pensie. Așa că trebuia să se descurce. Trăiește singur, într-o casă, lângă unul dintre nepoții lui îndepărtați. Adesea venea în casa noastră, pentru a ne oferi pâine pe care el o făcea. În urma nenumăratelor vizite, mi-am dat seama de atașamentul lui pentru comunitate, și de al comunității pentru el. Dar la un moment dat, încercând să-l vizităm, nepoții lui ne spuneau că nu este acasă, iar acest fapt s-a repetat de mai multe ori, în cele din urmă, ne-au mărturisit că Jesús trecea, de fapt, printr-o perioadă dificilă, în care nu mai ieșea din casă, nu mai făcea pâine, stătea în camera lui... ducea o luptă cu consumul de alcool. Ne-a întristat profund să auzim asta, pentru că era prietenul nostru și doream să îi fim aproape... Nu am fi bănuit niciodată, dar intuiam durerea, lupta cu hârtiile și birocrația pentru pensie, singurătatea care l-au împins pe Jesús în asemenea deznădejde.
La o săptămână după, în cele din urmă, ne-a deschis ușa și am putut să-l vedem. În repetate rânduri ne-a primit, în mijlocul celei mai mari vulnerabilități, arareori ne putea privi, iar adesea, cu capul între mâini, ne spunea: Am căzut din nou... și ne strângea mâna. Nu vorbea mult, dar a pus în mâinile noastre toată durerea și tot sufletul său. Era confesiunea sufletului său și nu știam cum ar trebui să o primesc. Cine eram eu, sau noi, pentru a primi întreaga sa suferință? ... Dar printre regrete, ne mărturisea profunda lui recunoștință pentru prietenia noastră, pentru încurajările noastre.
Într-una din vizite ne-am rugat Rozariul împreună, iar într-alta, am fost profund marcat de un gest al său: căci mi-a dăruit un pulover Patagonia albastru, pe care îl complimentasem înainte de toată această perioadă... Mă întrebam cum de și-a amintit un detaliu atât de nesemnificativ, iar pentru un moment am fost tentat să nu pot primi cadoul lui, dar după mi-am spus că nu pot refuza generozitatea lui, nu într-un moment ca acesta. Iar bucuria lui de a dărui și de a fi cu noi era vădită. După încă câteva săptămâni, vizitându-l, l-am regăsit pe picioare, făcând din nou pâine, i-am regăsit entuziasmul și energia bine-cunoscută, iar acum muncea pentru a-și cumpăra un cuptor puțin mai mare pentru pâine... Ce bucurie și ce har am primit de fi fost alături de Jesús în tot acest timp…