Extrase din prima scrisoare a lui Horia, voluntar român în Afragola (Italia):

Afragola, 20 Noiembrie 2023

Dragi prieteni,

Aceasta este prima mea scrisoare de când am început voluntariatul cu Puncte Inimă la sfârșitul lui Septembrie și este ocazia mea de a împărtăși cu voi câteva dintre experienţele și poveștile pe care le-am descoperit aici în orașul Afragola din apropierea orașului Napoli. Pentru început vreau să vă prezint comunitatea de aici cu care petrec mult timp și cu care organizez și particip la activităţile zilnice…

(…) Prin faptul că eu fac parte din Puncte Inimă, cei ce cunosc asociaţia văd de când intru pe ușă nu un străin ci un nou prieten ce e venit pentru a duce mai departe prietenia dintre ei și vechii voluntari. Acest lucru îi face să se deschidă încă de la prima discuţie și să se descarce de probleme împărtășindu-le cu noi. Uneori, tot ce e nevoie să fac este să bat la ușă, să accept o cafea și să întreb 'E, tutto bene?' (Și, totul bine?), și așa urmează o poveste întortocheată despre cum o bătrână a ajuns să își crească nepoţii în locul părinţilor din cauza relaţiilor complicate din familia ei. Sau destăinuirea frământările unor părinţi a căror copil suferă de depresie ce îl mănâncă în fiecare zi. Sau o istorie de 25 de ani de prietenie cu voluntarii de la Puncte Inimă ce a început cu o zi curioasă în care patru fete străine au venit să locuiască în apartamentul vecin și a înflorit într-un grup vast de prieteni și iniţiative de dăruire. Oamenii au nevoie să își împărtășească poveștile, întâmplările și problemele. Mulţi suferă în schimb de singurătate, în cele mai extreme cazuri numai un nepot sau un vecin mai știind de existenţa persoanei și mai venind de Paște în vizită. Noi suntem aici pentru oricine are nevoie, pentru oricine are ceva de împărtășit, iar treaba noastră este să fim prezenţi chiar dacă de cele mai multe ori nu putem rezolva problemele oamenilor. Suntem prietenii celor lipsiţi de prieteni, sprijinul sufletesc al celor aflaţi în dificultăţi și părinţii copiilor care au nevoie de un părinte…

Deși e uneori dificil de observat și consolat suferinţa oamenilor, învăţ să văd și să mă concentrez pe lucrurile frumoase. Pentru asta sunt de mare ajutor colegii mei voluntari care pot uneori vedea ceva ce eu nu văd. Se întâmplă uneori ca, după o vizită grea pentru mine din cauza durerii oamenilor, cineva să exclame 'Che bella famiglia!' (Ce familie frumoasă!) și să ne povestească ce parte frumoasă a observat. Învăţ totodată să văd și partea bună în cei ce pot părea personaje negative și să mă gândesc de ce are nevoie fiecare. Efectele timpului și efortului pus în relaţiile cu cei din jur sunt multe și se văd mai ales la copiii închiși în ei sau mult prea atașaţi de părinţi ce se deschid încet încet și trec peste probleme de vorbire ori teamă. Rezultate sunt și la persoanele învârstă ce au rămas singuri și care ne invită ori acceptă invitaţia noastră la o cină care, deși pentru noi e ceva normal, pentru ei este un adevărat eveniment de care își amintesc pentru mult timp și le vor povesti următorilor voluntari că au fost pete de culoare în viaţa lor.

Vă mulţumesc mult pentru toată însoţirea voastră!

Cu prietenie,

Horia

Ești interesat de misiunea noastră? Află mai multe aici!